Fără cerul aburit al gurii
lângă pâinea din suflet
masa-i simte lipsa licorii.

Bucurați-vă de liniște cum coboară
și-i tremură aripile ca o pasăre
de mi se urcă vântul prin oase!

Scotocesc depărtarea peste umărul dealului;
te apropii nesigură prin umbră,
te învălui cu ochii pe contur,
mai apare câte o cută
cât o margine de frunză ori fantă
prin care intră dragostea,

rază printre zăbrele la subsol
în beciul cu pereți de răcoare,
domește spiritul.

Aici viețuiește vinul
împărtășania trimisă de Dumnezeu,
lângă pâinea din suflet.