Iubita mea e ca și marea,
Mă amăgesc că îi cunosc cuprinsul,
Că fiecare val și strop de sare
Pe mine mă sărută, dar mare-i e abisul.

Nici raza mea ce stăpânește totul,
Ce face focul, în dogoarea sa să pară rece,
Nu poate să-i pătrundă în tăcere corpul,
Căci prin adâncul ei nu poate trece.

Trăiești cu el sau ea o viață-ntreagă,
Îi simți respirul și îi guști plăcerea,
Te arde focul ei dar și-a ei ghiață,
E ca o stea, ce dureros îi simți căderea.

În disperare vreau să-i schimb părerea,
Cu duioșie să îi șterg năsucul,
Să îi usuc și lacrima dar și durerea,
Să-i fiu eu viitorul și trecutul.