Nimeni nu-l vede stăpân
într-o piele de-a lor
gata să se pună chezaș
pe fața norocului,

fără nici o remușcare
când inima pe masă o pune.

Scântei se nasc în cerul atingerii
și crește prin mine copacul copt
de mi se tulbură clipele
prin care simt că mă înalț.

Înscrie undeva cuvântul
care prin mine vorbește
și-și lasă ecoul
să-l auzi când inima-ți cere,

crucea să o vezi ca un simbol
pe fiecare munte în față
și adormi în inima podișului
cântând imnuri Transilvaniei.