îmi împreunez mâinile
și le îndrept spre cerul meu de vreme
posibil târziu
posibil prea devreme
pasul din capătul de drum
când mă retrag în cercul meu din vreme
și las timpul cuminte să poată cerne
nisipul din clepsidra unei întâmplări
din prea grăbita curgere
spre nicăieri
alerg
dar nu știu dacă-i bine
îmi e frică în bătaia vântului
așa că…
mă odihnesc pe marginea de viață
și aștept
poteca de la capătul unui drum
târziu sau poate-n zori
știi tu mai bine cerule
calea sigură și dreaptă
în care sper.