în ora dimineții tale
citesc vești cu parfum de pustiu
și ce jalnică-mi pare acum seara
pentru că parcă aud versurile tale
așa cum au adormit pe plajă
cum strigă spre simboluri
și cum roagă risipirea să nu plece
nu te întreba unde ești
în cercul tău nu pătrund visele
și dacă ar fi să-ți povestesc despre timpul meu lipsă
salamandrele și-ar dezlipi culorile pe un munte

într-o zi
pământul a ridicat mâinile spre mine
și prin rădăcina lui am cicatrizat o poveste
pentru că valul te știe
și pe marginea acestui prag
ți-a lăsat un nume

într-o altă zi
pământul mi-a căutat ochii
dar ninsorile acoperiseră depărtarea
și de atunci tot ninge mă ninge... nu știu