Plângeți bieți români, doar plânsul
V-a rămas neimpozat,
Vi se pregătește strânsul
Lacrimilor pentru stat
Printr-o lege pe de-ascunsul
La guvern și la senat...

Plângeți bieți români, amarul
V-a rămas neforfetat
După ce în tot calvarul
V-au mințit și v-au furat
Măsluind soarta și zarul
De neam prost și blestemat.

Plângeți bieți români cum plângeți
Și de lacrimi v-ați uscat,
Ura și revolta-nfrângeți,
Mușcați pumnul mult mușcat,
Resemnați-vă, deplângeți
Sângele în van vărsat.

Plângeți bieți români cu jale,
Cu lacrimi de kilowat,
Cu cenușa din furnale,
Cu codrul ucis, tăiat,
Cu strigoii-n case goale,
Cu pământu-nstrăinat.

Plângeți bieți români românii
Care plâng rămași în sat,
Care plâng în poarta stânii,
Care plâng că au plecat
Și își șterg la fund stăpânii
Și s-au dezromânizat...

Plângeți bieți români, atâta
V-a rămas și-ați apucat:
Umilința, foamea, bâta,
Fratele cel renegat
Pentru care-ai fost bun cât a
Profitat și i-ai tot dat...

Plângeți bieți români cu ciudă
Și cu plâns îndoliat,
Cine să vă mai audă?
Și pe Dumnezeu l-ați luat
Din icoana Lui cea udă
L-ați vândut, L-ați exilat...