sunt atât de trist
și-mi e dor de copilăria mea
sărăcăcioasă în simplitatea ei
dar bogată viața de demult
ca și tine neuitată fotografie
dintr-un tablou cu ramă îmbătrânită
și cănită de la fumul unei sobe cu lemne
de stejar cu cercurile din vreme
undeva pe fundalul sepia
tu tată
și eu
cu genunchii juliți de căzăturile în colbul străzii
amintiri
ca și frumusețea acelor zile
când merele din pomul unui vecin
erau atât de gustoase
ne ajungeau pentru o zi
erau șterse pe mâneca hainei
din tergal lucios și negru
unde sunt oare costumul și mărul
omul și tata
vecinul și nostalgia
colbul de pe drum
și copilăria.