Spune-mi că tu ești o streașină
Pentru că nu lași ploaia să cadă peste oameni
Așa cum mătasea de porumb nu se usucă pînă cînd tu nu zici
Copii, a venit toamna.
Vîntul nu cade niciodată, el doar se oprește.
Spune-mi că nu ești vînt
Spune-mi acum, cît ești între așternuturi cît eu te pot ține cu dragoste.
Sau nu mai zice nimic, stai aici pînă cînd o să fii un rîu
Fii ca mine
Oamenii își hrănesc holdele din rîu, din paie își fac streșini
Eu nu mă opresc niciodată, nu-s vîntul
Și nu sec pînă cînd nu e căldura prea mare.
Spune-mi că nu ești soare