agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-07-20 | |
Mi-e teamă de lumea de-afară,
De lumea ce naște dureri. Când pasul în stradă coboară, Strivește sub el primăveri. Mi-e teamă de soarele negru Pe cerul de plumb agățat, De țipătul viu și funebru Al unui copil mutilat. Mi-e teamă de curvele triste Ce poartă ciorapi de nylon, De lacrimi uscate-n batiste Și iarba crescută-n beton. Mi-e teamă de oameni și cai, De șerpi, șobolani și feline, De sângele roșu coraille Vărsat în spitalele pline. Mi-e teamă de cel ce-n cuvânt Poemul așează sublim, De ne-ngrijitul mormânt Al unui defunct anonim. Mi-e teamă de viață și teatru, Nu știu care este mai bun. Mi-e teamă de unu și patru, De cel sănătos și nebun. Mi-e teamă de vis și ursite, De înger, de diavol, de om, De fructele azi pârguite Și putredul măr dintr-un pom. Mi-e teamă de pasăre-albastră, De cei ce adună averi, De florile moarte în glastră, De docți, imbecili și păreri. Mi-e teamă de noua iubire Pe care-o consum la TV, De reclamă, de promo, de știre, De ce e frumos și nu e. Mi-e teamă de cei ce amarul Își beau cu nesaț și inert, De vinul ce umple paharul, De cântec domol și alert. Mi-e teamă de fapt, de destin, De tot ce se vrea întâmplare, De prânzul calic, de festin, De cel ce trăiește și moare. Mi-e teamă de marfă, de bani, De gust, de culoare, miros, De ore și zile, de ani, De carne, țărână, de os. Mi-e teamă de basm, de poveste, De gestul atent studiat, De sterp, de uitare și veste, De femeie, copil și bărbat. Mi-e teamă de cer și pământ, De mare, de fluviu și lac, De vechi și de rece mormânt În care, cândva, am să zac. Mi-e teamă de dragostea noastră, Atât cât acum ne-a rămas, De ploaia ce-mi bate-n fereastră Parșiv și în ultimul ceas. Mi-e teamă de umbra căzută Pieziș peste sufletul meu, De-această-ncercare absurdă Pe care mi-o dă Dumnezeu. Și nu e pe lume povară Atât de cumplită și grea! Mi-e teamă de lumea de-afară Atât de frumoasă și rea!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate