momentul ăsta
ca o fotografie mai veche
îmi amintește de noi cumva
înainte de a ne cunoaște
și-așa cum ne știm acum după ce ne-am sărutat
și ne-am strâns în brațe
vreau să te știu până când te sufoc
păstrându-ți mereu un loc undeva sub unghia prezentului


și te rog
când îmbătrânesc
trezește-mă din vis
ori din moartea care nu mă mai lasă
și mă izbește de toți pereții iadului singurătății
ca atunci când mă lași și pleci
ca atunci când cad și nimeni nu mă ridică

viața mea e un petic rupt din tine
dacă mă-nțelegi ce vreau să-ți spun
dar cum ai putea să înțelegi când eu defapt
trasez linii cu degetul pe noptiera acoperită de praf
doar ca să-ți dovedesc că am fost
și te-am așteptat