de aici auzim cum mârâie vaporașul
cum tâmpla lui căruntă înaintează printre gânduri sistematic

pierdem secunda necesară pentru a ne privi
mutăm mouse-ul pe altă cornee și asta e
lumina de pe stradă se stinge se aprinde
la cererea nopții uneori plouă
peste aer s-a pus o prelată na! mai faceți dragoste acum spun poeții

inima a devenit un pumn
odată aveam stele în sânge odată aveam o linie trasată
ți-aș arăta cu degetul un loc dar nu-mi mai găsesc trupul și toate cele te rog să mă ierți iubito te rog să nu
merele se lovesc în ghiozdan de creioane
e o stare parcă s-ar mărșăluii pe sub ferestre
în amintiri
la fiecare pas greierii ham! ham! pe limba lor
deși nu suntem în parc
nici în casă
nici în locul acela pe care îl visăm adesea
sau doar aduce puțin cu fericirea