Cerul gri ca o cenușă,
Doarme căci a obosit,
Cât privi discret prin ușă,
Spre pământ cum s-a rotit.
.
Aprinse mulțimi de stele,
Dacă se trezește, iată,
Să pășească pe saltele
Moi, din norișori de vată.
.
Călătoare, luna plină,
E prezentă și trimite,
Peste lume raza-i fină,
Tainică, sferă cuminte.
.
Ce priveliște bogată,
Printre palida lumină!
Bolta doarme răsfirată,
Liniștea este divină!