Mă supăr și răcnesc, ajunge,
Nu vreau să mai iubesc, mă doare,
Nici inima s-o văd că plânge,
Nici să trăiesc în disperare.

Adio nopți încolăcit de frică,
Când sângele îmi tremura în vene,
Căci îți cerșeam o șoaptă mică,
Să simt dorințe pământene.

Am să mă-nbăt cu altă gură dulce,
Fără să pun credința în săruturi,
Pe nimeni n-am să las să se mai urce,
Pe steaua mea, din ale sale-abisuri.