ai știut vreodată că timpul te poate aduce și mai mult în durere
și zilele trec din ce în ce mai aiurea
și patul tău e din ce în ce mai plin de păcat
și stau cu aceeași țigară în colțul gurii
mă gândesc la oamenii pe care-i iubesc dar nu-i mai caut
la ploile de stele pe care le-am avut dar nu le mai am
la cât de mult am iubit viața înainte să te cunosc
și să-mi pierd mințile
la cât de mincinoasă profesionistă am devenit
dar știi că nu sunt genul care își lovește pieptul cu pumnii ca o maimuță
iar tu
îmi vorbești despre mâini și picioare frumoase
pe care s-ar presupune că le am
îmi fac idei și presupun că ești orb ori mă iubești prea mult

nu am să pot crește niciodată atât de mare în ochii tăi
fără să mă simt mică și ghemuită sub mângâierea ta