Te-am prefăcut in cupă de aramă,
Și am vărsat în tine dorul meu,
Amestecând un pic din vocea calmă,
Și-o umbră dulce din sărutul tău.

Te-am prefăcut cu o privere-n floare,
Și-n pulbere de stele te-am sădit,
La fiecare-apus de soare,
Sub frunza ta m-am spovedit.

Te-am prefăcut într-un izvor șăgalnic,
Cu apa-nfiorată de speranță,
Ce fiecare suflet îndurerat și pașnic,
Te va sorbi în rugăciuni, pe viață.

Ești adierea-n noaptea înstelată,
Ce-alunecând pe raza lunii,
Cu un sărut să redevii o fată,
Când voi simți gustul căpșunii.