Alerg după un tren ce nu mai vine,
Sau care încă nici nu a plecat,
Însă îi simt mirosul greu pe șine,
Deci nu am cum să nu îl fi ratat.

Mă reîndrept cu pași mărunți spre casă,
Întorc din nou privirea în pământ
Și văd cum tot aceleași urme lasă
Chiar alte gânduri în același vânt.

Și chiar de-am poposit, mă lasă rece
Și anii mei, și farmecul ce-l au,
Și-aș vrea să mă conving că timpul trece,
Dar mă privesc doar ceasuri care stau.