caut cu privirea
la grinda cerului
biciul lui Dumnezeu
rămas uneori în cui
întrebările femeii sunt altfel

să ies din nesine
ca dintr-o apă neagră
joc șotron de lumină
pe sub sălciile vieții

încep drumul înspre izvoare
invers decât știam
dinspre catapeteasmă
către pământuri
să mă îmbrac în lege
ca în taină
pruncul adus la botez

atunci de-abia
voi fi un râu de stele
coastă din soare
femeie
împărtășită floare de rodie
prin miezul roșu
al luminii