se întâmplă uneori la nu-știu-ce-oră
să fiu prins, strivit între nu-știu-ce palme și să simt cum ceva îmi smulge din trup.
ca și cum aș fi o muscă omorâtă pe timp de vară
un câine nevinovat omorât de niște copii cu părinți divorțați care împart răzbunare oriunde.
mă duc mai jos decât simt sub tălpi
oricum iadul fiecăruia are o formă aparte
sunt foarte fericit că al meu are ferestre
și nu durează mult târâtul prin dureri și întrebări adânci
la un moment dat se văd niște perechi de ochi printre jaluzele