ce bine doare durerea
pe redute unde timpul
tresare în aburul rănii purulente
vibrează măgurile sub privire
frunza devine verde clar
și diminețile sunt mici
(precupețe scunde care
vând petale de nori sângerii)
pleoapa mijită se scurge-n travaliu
o nouă zi se naște
ce bine doare durerea
vântul poartă o umbră-nspre sălcii
zumzet și frenetice lumini se-ntrec
fata morgana zâmbește un curcubeu
peste pustiul acestor duminici
neînsoțite de picătura umbrelor
din spatele genelor mele albastre