mi-e teamă și să scriu un rând s-ar rupe vraja zorilor de august

mi-e teamă să nu sparg această sferă atmosferă
din noi din cameră din orașul tău
c-un râu însetat după un strop din cer

este-o undă lungă a luminii ce sporește
nu vrea să-ncingă mai mult plita asfaltului țărâna de pe diguri
abia de crapă ziua – galben din alt veac
prin buturuga nopții africane
vine de sub pleoape din pământul rodnic din terasa coacerii de struguri albi și negri
roșii cactuși
hortensii la umbră deasă lângă poartă
unic trandafir alb – superb miros
brad argintiu pere și mere
nouă pere-ai mâncat dintr-o dată alaltăieri așa-s de bune
din pântecele tău atât de drag iubito
ne-ajunge cheful
am făcut înainte de șase pe răcoare dragoste

din rochia albastru închis cu flori bleu
scoate-n evidență ochii verzi pielea bine bronzată

de pe blana fantasticului Moty gri-alb cu dungi verticale pe la coaste
ajunge-n ochii galbeni magici ai negrei surori Năsturel
culcușită de ieri sub iederă sus pe ușa de intrare-a casei
lumina asta-nceată
febril așteaptă porția de pește luat din piață
c-a mâncat aseară
Kitiket