agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-08-11 | |
sunt multe lucruri în lumea aceasta pe care mintea umană nu le poate înțelege
unii se nasc bolnavi și săraci alții bogați și nefericiți dar oricum ar fi cumva viața e mereu nedreaptă eu vin dintr-un loc în care dealurile înalte erau pretutindeni chiar și în suflet îmi creșteau dealuri iernile erau geroase și frumoase puteam să alerg să mănânc să fur flori de pe pajiști străine fără să am vinovății fără să simt că viața se ofilește degeaba când am împlinit șapte ani s-a născut Monica avea mâini și picioare dar nu pentru alergat ori pentru mâncat nu pentru a fura flori de pe pajiști străine ea purta pe umeri vinovății de care nu era vinovată și dureri pe care nu trebuia să le simtă un copil nevinovat noi eram o bucată din lume dezmembrată complet un tată care își sprijinea speranțele în alcool o mamă care era în casa de nebuni o altă mamă care și-a ucis tinerețea pentru un om chinuit o femeie bună căreia îi spuneam bunica și care se-ngrijea de soarta tuturor un frate mai târziu pierdut în rebeliune oricum și eu undeva într-un peisaj pe care-l numeam familie cândva mă gândeam că merit să iubesc și să fiu iubită să mă las înșelată și să înșel certitudinea că viața mi-a dat picioare și mâini degeaba - oricum nu te ajută decât atunci cînd te târăști ca o râmă pe pământ uscat - și uneori nu ai nevoie decât o altă mână care să-ți bată același ritm pe frunte ca un ceas care sună dimineața la ora șase numai să te trezești cumva din beție ori din somn mi-era clar dar azi s-a întâmplat ceva mi-am iubit oamenii prea mult am fost cumva toți chinuiți dar n-am să pot înțelege niciodată cum stă treaba cu secundele ori clipele pierdute în nesemnificații ori bolile care ne trag undeva în pâmânt ori bucuriile care ne umplu încet și sigur chiar dacă golul se mărește din ce în ce mai mult mai adânc vezi om ce ești cât e de greu uneori să fii om
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate