sunt multe lucruri în lumea aceasta pe care mintea umană nu le poate înțelege
unii se nasc bolnavi și săraci
alții bogați și nefericiți
dar oricum ar fi cumva viața e mereu nedreaptă

eu
vin dintr-un loc în care dealurile înalte erau pretutindeni
chiar și în suflet îmi creșteau dealuri
iernile erau geroase și frumoase
puteam să alerg să mănânc să fur flori de pe pajiști străine
fără să am vinovății fără să simt că viața se ofilește degeaba

când am împlinit șapte ani
s-a născut Monica
avea mâini și picioare
dar nu pentru alergat ori pentru mâncat
nu pentru a fura flori de pe pajiști străine
ea purta pe umeri vinovății de care nu era vinovată
și dureri pe care nu trebuia să le simtă un copil nevinovat

noi eram o bucată din lume dezmembrată complet
un tată care își sprijinea speranțele în alcool
o mamă care era în casa de nebuni
o altă mamă care și-a ucis tinerețea pentru un om chinuit
o femeie bună căreia îi spuneam bunica și care se-ngrijea de soarta tuturor
un frate mai târziu pierdut în rebeliune oricum
și eu undeva într-un peisaj pe care-l numeam familie

cândva mă gândeam că merit să iubesc și să fiu iubită
să mă las înșelată și să înșel
certitudinea că viața mi-a dat picioare și mâini degeaba
- oricum nu te ajută decât atunci cînd te târăști ca o râmă pe pământ uscat -
și uneori nu ai nevoie decât o altă mână care să-ți bată același ritm pe frunte
ca un ceas care sună dimineața la ora șase numai să te trezești cumva
din beție ori din somn

mi-era clar

dar azi s-a întâmplat ceva
mi-am iubit oamenii prea mult
am fost cumva toți chinuiți
dar n-am să pot înțelege niciodată cum stă treaba cu secundele
ori clipele pierdute în nesemnificații
ori bolile care ne trag undeva în pâmânt
ori bucuriile care ne umplu încet și sigur
chiar dacă golul se mărește din ce în ce mai mult mai adânc

vezi om ce ești
cât e de greu uneori să fii om