M-ai zăpăcit și nu mai știu de mine,
Mănânc doar marțea și mă culc doar vineri,
Tot ce mi-era mai rău, acum mi-e foarte bine
Iar anii mei bătrâni s-au transformat în tineri.

Mă faci să mă simt altul și nu mă recunosc,
Nu mai știu cum mă cheamă și nici de unde vin,
Ce nu aveam habar acum ușor cunosc
Și multul meu oftat mi-a devenit puțin.

Tu m-ai salvat din lacrimi, acum zâmbesc mereu,
Mi-ai răsărit un soare ce îl credeam sfârșit,
Ai alungat străinul, acum sunt iarăși eu
Iar marea de neliniști din cap mi-ai limpezit.

M-ai construit iar mare când ajunsesem mic,
M-ai readus la viață din negrele povești,
E lesne de-nțeles, deci uite, îți explic,
Am renăscut din morți pentru că mă iubești.