m-am rupt de trecut înainte să-mi spuneți
ești de pe vremea umbrelor roșii
ascult cântecul cucuvelei
pe câmpurile lăsate pârloagă

de revoltă
arunc var în fântânile limbuților
să le treacă pe sub nas foamea în sete
când se uscă prin deshidratare
se trezesc cu potopul cel mare
și le revine setea în foame
să se lamenteze pe cinste de prostia lor