Matrioșka ține mâna stângă la piept
își răsfiră degetele așa ca într-un joc
unul câte unul
numărând parcă bătăile inimii
Matrioșka iubește legendele, muzica, poezia
citise cândva că prin inelarul mâinii stângi trece vena Amoris direct spre inimă

miracolul acela trandafiriu și fierbinte e o clepsidră a timpului
acolo clipele se răstoarnă de-a valma,
amintirile saltă copilăresc parcă,
iar cocorii își strigă durerile asurzitor
traheea lor răsucită, spiralată răstălmăcește gândurile, aruncă a bocet toate sunetele,
ca dintr-un corn de vânătoare
însăși inima e o partidă aprigă de vânătoare
în care ea nu va cunoaște victimele