mai exact
dacă am arunca spațiile libere dintre litere
ne-am transforma într-o singură cifră
ca și cum din mine ar crește permanent
pahare tot mai goale
iar din tine nu s-ar mai auzi
nimic

în vârstă de patruzeci de femei
am mâinile pline de inundații și rădăcini avortate
mă bântuie
dintr-o fericire într-un alt film alb-negru de unde nu mă doare totul
nici măcar până la întreg
important este

în care culoare mă împiedic
cel mai bine