E plin în jur de reci tenebre
Și de poemele funebre
Pe care mi le scrii distrată...
Semnând cu numele de fată,

Ca nu cumva să te ghicesc!
Am vrut demult să risipesc
Din suflet îndoiala veche
Și-mi port creionul la ureche

Ca un tâmplar de altădată!
Dar numai numele de fată
Cu care te semnezi stingher
Mă face astăzi să mai sper...

E plin în jur de vechi statui
Zâmbind de piatră nimănui
Și tu-mi trimiți mereu poeme.
N-am mai citit de ceva vreme

Decât mondenul din ziare
Și-o tristă, de demult scrisoare
Pe care scrinul o ascunde
Într-un castel din Peenemünde.