privesc
două paralele inegale
viața și pânza de păianjen a ochilor
îmi e atât de dor de mâine
nu știu cum poate să fie sărutul zilei
cu nisip și sare
iubita mea de departe
atât de aproape
ca o melodie ce nu se oprește
ascult
și ascult
din nou ascult
undeva ești mereu
sigur nota timpul comun
vei fi pe un solfegiu din cartea vieții
scris din când în când cu tristețe
alteori cu bucuria îmbrățișărilor de gând
femeie dorită în tăcerile serilor ce poate vor veni
pe două paralele ale unei căi ferate
niciodată uitate
privesc…