sleite de îndelungi îmbrățișări
trupurile femeilor
lenevesc adormite într-un somn vertical
încătușate printre rădăcini de arbori seculari

cu părul lor despletit
descântă pe fuioare de vânt
deochiul trecătorilor rușinați
cu chipul ascuns sub umbrele

surâsuri amorțite se desprind
de pe măștile lor diafane
ce își lipesc în grabă buzele
de asfaltul negru și umed
închinându-se camioanelor

rugile lor spre cel ce e departe
ne aduc o mulțumire fără scop
și după secole de-mbrățișări
încă n-am început să iubim