îmbracă-te aiurea și hai să ieșim
știm amândoi că lumea
nu se oprește

în prăvălia asta cu un bec slab în tavan
unde se rotunjesc vocale în fum
și perspective de viitor într-o vodcă
aș putea crede la nesfârșit
în nopțile tinereții de-acum
Babilonul e-n mine cu toate
păcatele lui

iar sufletul meu e de aici
din Vamă
poartă teniși ponosiți și părul adunat zulufi în creștet

nu vreau să devin prea serioasă
într-o lume de nimic
cred în fiecare dimineață open space
când lumina soarelui ar putea fi întinsă
pe o felie de pâine

și adorm cu tricoul tău
mirosind a Vama Veche