la ultimul impact
plouă în hohote
când rescriu ce mi-a fost scris
în pereții cuvântului
trăgând înapoi o noapte
spre despletitele dimineți
din ciclul eului
sunt salvat de un mugur...
cu fluier de anotimp
buzunarul timpului de la piept
îmi definește culoarea timpului topit
din propriu-mi carusel
în cana stropului de vin
polen de gând albastru
pentru scorpionul tăcerilor
din secunda celestă
cuvintele vorbesc
pentru a ști
că există
femeia.