atât mai am
și amestec în el câteva cuvinte pe care mi le amintesc
e greu și gri undeva în melanjul ăsta de lut și litere să cred că te pot întâlni
dar am deschis ochii și am simțit mirosul de viu impregnat în tapițeria mașinii
eram într-un taxi pe bancheta din spate
te căutam
străzile bucăți din sufletul meu alergau
alergam
oamenii nu mor îmi spuneam doar se ascund în alți oameni
și dacă nu mă opresc dacă alerg așa cum nimeni nu a mai alergat vreodată
dacă scotocesc prin toate umbrele rupte de umbrele lor
dacă mă arunc în toate golurile acestei lumi
te-aș putea retrăi
luminile orașului mi se ofereau buchete de promisiuni
căci fiecare putea țâșni din ochiul tău neînchis
într-o noapte pe care o simțeam punându-și protector brațul pe umerii mei
cu un gest care îți aparținea
în timp ce privirea taximetristului pășea spre mine
iar eu tăiam în ea o decojeam căutând înlăuntru privirea ta
alergam
și abia într-un târziu când m-am oprit închizând ochii te-am găsit în stânga mea
eram amândoi pe bancheta din spate a mașinii am plâns am râs am visat
unde mergem te-am întrebat
în tine mi-ai spus și ai mai șoptit un cuvânt
după care liniștit și zâmbind
te-ai desfăcut
într-un pumn de pământ