Chiar e mai lungă
așteptarea
când el își întinde arcul spre soare,

de lăcrimez în lumină
și lumina mă mângâie,

până nu mă mai tem
de întunericul în care am fost
lăsat de alții.

Pacea prin spusele mele
pecete rămâne să fie,
să mă vindec de toate relele
pe care am uitat să le fac,

dar mai presus de toate,
să mă vindec de dragostea ta
în care m-am trezit
răstignit și nu știu pentru ce...