Pot să-mi închipui
cum străpung cu privirea
munții gemeni ai nurilor copți
în care zace nerăbdarea
mătăsoasă și dulce.

Limba pieptului tău
pe care o s-o învăț
tot repetându-i cuvintele,
trandafiri zâmbind aprins
prin aerul somnului meu
cuprins de visare.

Crestere-n ierburi,
culoarea și aroma aerului
adânc respirând
setea din frunză,

cât copacii să-și pună
pe ramuri împlinirea.

Clipa în care se varsă
lacrima în potirul divin
și viile își pictează toamna
într-un portret în ulei,
dealurilor dând margini celeste.

Prin gradini, florile
își aleg trandafirul rege
tainică gâlceavă iscând.