dacă aș putea să-ți opresc zâmbetul
pe fruntea toamnelor
ai înțelege sensul și mirosul petalelor
din dragostea unor flori

prin nuanțele fiecărei culori
îți dăruiesc reverențele anotimpurilor pentru a exista
curând se face seară pe coperta unei cărți
doar lumina unei lumânări se joacă
cu ideea și umbra mea

desene și imagini pornesc spre tine
uitând sărutul în liniște pe trupul bronzat
îmi e atât de dor de chipul din poem
când dincolo de tăceri ascult adierile de vânt
la o margine de furtună
sunt doar un popas

cuprind în versuri trăirea prin tăcere
alerg să opresc cuvintele din fuga lor nebună
spre brațele unor pagini
le așez ușor
fără să uit metaforele unor minunate iubiri
ce nu vor muri ca o floare
între coperțile unor cărți.