agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-09-04 | |
Pacea tăcerii 11.08.2013
Cu lancea speranței sparta-am haina necuprinsului cer, Zadar fară dar fu drumul in negrul abis, Moarte erau sufletele celor robiți, moarte cu toate - Fugeam dar acum dupa raza primă a soarelui boreal Sub întunericul ce nu voia parcă a sfârși robia. Ce blandă fu Aurora, ce dulce adia Zefirul, ce pace era în toate - Spre Elizeele Câmpii eram în drum acum, lăsând in urmă ce e scrum; Și, iată! Ajuns-am – pe mese cupe cu-a nemuririi nesecată licoare - Primăvară era, o, primăvară era, da, mereu primăvară: Lună, stele, Soare, jucau jocul – o clipă chiar peste cap se dădeau, altceva erau - Complice, Eros, o clipă odihnea arcu-i cu bucluc, răgaz mirii aveau a se privi Neștiind astfel că odihna de-o clipă, viata-ntreagă apoi le-o va scrie; Dulce, amarul s-a intors, prețuit era darul ce venea astfel cu dorul Iubita-mi cu mine priveam blânda lumină a zilei cum loc pe cer Ea astfel își făcea, ziua ostoirii vestind pentru vremi nenumarate. Am stat și am tăcut, nici suflările nu ne mai răsunau Tăcerea privea și zâmbea, tăcerea era pacea, pacea era vesnică.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate