Eu întind mâna către tine,
Sau către mine. Nu știu.
Oglinda în care ne privim e spartă
Sau noi chiar suntem ăștia?
Îmi plec fruntea pe umărul tău stâng,
Și tu strângi din pumni.
Zâmbesc, privind oglinda,
Și nu înțeleg dacă tu ești eu,
Sau eu sunt tu.
E un amalgam de senzații și trăiri,
Cărora nu le mai pot ține piept.
Tu mă încolăcești toată,
Sau mă îmbrățișezi,
iar mie mi se face rușine.
Mă înroșesc în obraji,
Și tu îmi ștergi roșeața
Cu podul palmei stângi.
Te mușc de claviculă,
Tu mă împingi în oglindă,
Și ne privim din nou.
Oglinda acum e spartă,
Sau noi chiar suntem ăștia?