lumina roșiatică,
pribeagă
absoarbe tăcerea.
nimeni n-a tulburat sălașul somnului...
poate, vreo talangă...


în ochiul de apă,
toamna
răsfrânge acorduri de harpă.
încolăcite drumuri aduc dorul la poartă.
în jurul mesei cu bucate, preascurtă-i noaptea.


clopoțeii sună?
iute la poartă!
un zâmbet de bucurie
mângâie frunzele slobode.
Numai cu inima-nțelegi frumusețea universului!


un gând de iubire
răsfrânt în priviri.
în fiecare început de septembrie,
urcăm spre o nouă binecuvântare-
nepăsarea și ignoranța rămân în urmă.


2


simfonii de culori
risipite
pe dealuri.
cântecul fluierului ține-
aproape de inima păstorului, oițele.


3


spre al toamnei miez
cumpăna înserării
îmbracă în culori ruginii rugăciunea.
glasuri de clopote
cheamă sufletele la vecernie.


înserare...
val de luminițe-
praznic al licuricilor.
Pe marginea cărării, strigătul daliilor...-
daruri neprețuite, negândite...


depărtate acorduri...
un pian visător
liniștește centaurii.
numai zborurile întretaie trăirile;
realul clocește visele?


acum
brazii au străluciri de argint;
în polog, mirezme de gladiole;
ascult pe rând visele oceanului-
scufundări în largul nesfârșit.