și totuși…
atât de aproape
într-o altă dimineață
același vis
cu aceeași femeie
un sărut pe imaginea ei
când buzele roșii desenează conturul dintre lumină și umbră
îmi e atât de dor să îmbrățișez
femeia ca un țărm
valul ca un timp
și puterea de a merge prin frunzele toamnei
simple cuvinte de iubire
cu pași în tăcere
cuprinși în necuprinsul dorințelor
de pe scena cu doi actori
din frunzele uscate și cele verzi
ieri și azi
să fii sigură că și mâine te aștept
dă-mi voie să trag cortina
pentru a rămâne acolo
în cartea cu copertele albe
tăcute amintiri
iubiri alese
șoapte…