esența vieții e clipa
o trăim cu și fără noi
fără noi o trăim cînd piedica realității
cuprinde calul alb
nu mai putem alerga nici zbura
ne cere dijmă timpul
pînă la clepsidra cu nisip de plumb
împreună suntem
devenirea stelelor în clipă
prin albirea clipei cu
devenirea ființei în altceva
ca într-o imaculare a sîngelui
nu mai picurăm roșu
la fiecare lovitură de bici


Dumnezeu stă în poalele somnului
pe pămînt monștrii au mîncat luna
luminează prin porii lor raze
nu cunosc această devenire și o vomită
nu le priește la pîntece
vine dimineața