se zbate noaptea ca gâtul de cocoș
însângerat de sabia amiezii
orbite roșii exaltă aezii
în stanțe cu tipare fără reproș

șoptesc iubirile-n graiul livezii
prin spori plezniți și idei timpul codoș
vânează zile și le-aruncă la coș
în lut bolnav cu paloare de frezii

simți Ova răcoarea neagră în gură
cum scurmă ferestrele corbul lui Poe
doar liniștea densă fără măsură

nimic altceva doar noi doi în ceas rău
afară-i toamnă și vuiet de bură
tâlharii au junghiat luna din tău