emoții

Tumultul emoțiilor de după recepție s-a potolit târziu, în seară. Teodora nu mă lăsa să respir, cu șirul nesfârșit de întrebări:
-Dar cine a mai fost invitat? Ai spus că sunt 6 femei și 6 bărbați! Cunosc vreuna dintre femei? De unde sunt ceilalți? Ce vârste au? ...
M-am așezat pe marginea canapelei din hol dorind să mă schimb...
-Du-te în dresing și te schimbă! Iar îmi lași lucrurile pe unde apuci!
-Cu siguranță că o să mă mănânce viermii pe unde mă duc! Ce mă fac fără tine. Sper că în China nu sunt câini maidanezi ca să poți să-mi spui că o să mă mănânce câinii...
-Ia uite la el! Tot el dinspre pădure! Armata nu a reușit să te ordoneze de loc.
Am tăcut. Cu siguranță femeile vor avea întotdeauna ultimul cuvânt. Probabil de aceea trăiesc ele mai mult ca să bodogăne și după ce încheiem conturile pe aici și noi să nu zicem nimic. Apoi ea, cu un ton mai așezat a reluat:
-Mă lași să întreb așa ca o proastă, să vorbesc ca televizorul sau Măria Ta va catacdisi să răspundă unui muritor de rând? Poetule! Scriitorule!
Apelativul "poetule" ar fi trebuit să aibă darul să mă enerveze dar nu a reușit. M-am așezat la PC să caut meseria de scriitor, prin asta înțelegând și poeții. La poziția 245116 am găsit-o și alfabetic, imediat după, era "scriitor de vagoane".
Până să ajung la meseria de scriitor am găsit meseria de adjunct al procurorului general, la poziția 111001, iar la poziția 343405, meseria de actuarist.
Ce dracu o fi asta? Am căutat și am aflat că este un Operations Research care are de a face cu minime si maximele. De exemplu, stabilirea cuantumului minumum de timp pentru a finaliza un proiect, sau valoarea maximă a costurilor pentru a finaliza un proiect, având în vedere un set de variabile și constrângeri. Unul va folosi de obicei Algebra liniara să realizeze operații în probleme de cercetare. Asta presupune că este matematician.
Am căutat o definiție și am găsit că MESERÍE, meserii, s. f. Profesiune sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoștințe obținute prin școlarizare și prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operații de transformare și de prelucrare a obiectelor muncii sau să presteze anumite servicii; îndeletnicirea meseriașului; calificarea profesională a meseriașului; meșteșug, meșterie. ♦ P. gener. Profesiune (de orice fel). ◊ Școală de meserii = școală în care se pregăteau în trecut cadre de muncitori calificați. ◊ Loc. adj. De meserie = calificat într-un anumit domeniu de activitate; de specialitate, competent. Am căutat și ocupație și am găsit OCUPÁȚIE2 ~i f. Activitate, de durată mai mare sau mai mică, cu care se ocupă cineva; îndeletnicire; treabă. [G.-D. ocupației; Sil. -ți-e] / O exista o școală pentru actuariști sau pentru scriitorii de vagoane? O exista o școală pentru adjunctul procurorului general? Cred că astea sunt ocupații și nu meserii. Ion Barbu o fi făcut filologia sau numai matematica? Ce condiții trebuie să îndeplinești ca să ai acoperire să-ți faci o carte de vizită pe care să poți așeza cuvântul SCRIITOR, cu sau fără acel "writer", plin de emfază, centrat corect sub numele tău. Eu, dacă am făcut școala de ofițeri ce meserie am acum, că sunt pensionar? Am meseria de pensionar? Nu cred! Eu cred că am meseria de ofițer, printre altele, și actual am ocupația de pensionar. Dar după această logică iar ajungem la întrebarea cu școala de actuariști sau cea de adjuncți de procuror general. În timp ce conchideam că meseria nu este ocupație, Teodora m-a apostrofat:
- Ce tot bombănești acolo ca o babă nebună?
- Mama, tu ce meserie ai?
Ea, ca în urma unei lovituri, a tăcut pentru o clipă apoi, trăgând aer în piept, mi-a răspuns ușor confuză.
- Contabilă, ce tu nu ști câți ani mi-am mâncat sufletul cu cifrele?
- Dar ce ocupație ai?
Fără ezitare răspunsul a venit prompt:
- Pensionară.
-Dar eu, ca să pot, fără să roșesc, să-mi fac o carte de vizită și să menționez că aș fi scriitor, ce ar trebui să fac?
- Să faci filologia!
- Barbilian a făcut filologia? Dar ca să fi, ca meserie, adjunct al procurorului general, ce școală trebuie să faci?
- Deșteptule! Aia este ocupație, nu meserie.
Am oprit dialogul cu o tăietură în aer a mâinii drepte.
- Dar ce, acum oi vrea să-ți faci cărți de vizită și să te dai scriitor?!
-Nu musai dar după cum se pare, se poartă. Care cum publică o plachetă de versuri, mai mult sau mai puțin albe, a devenit scriitor. Mă uit prin cărțile de vizită pe care le am în port și mi se confirmă că obraznicul mănâncă praznicul. Apare o problemă, totuși, va trebui să-mi fac niște cărți de vizită, să le am la mine.
- La ce ți-ar trebui?
- Mă întâlnesc cu niște oameni, vorbim, dar pentru a putea fi contactat ulterior ar trebui ca omul să aibă o carte de vizită pe care să scrie adresa mea poștală, adresa de mail, un număr de fax, de telefon...
- Vrei să-ți pui și fax?
- Nu!!! Era o vorbă.
- Și vrei să scrii pe cartea de vizită că ești scriitor?
- Mă jenez dar după ce am scris două romane, două cărți de proză scurtă, ceva teatru, două volume de versuri în vers clasic și versuri albe, poate că aș putea.
- Eu știu? Dar dacă spui că ar fi bine...
- Am să merg mâine să comand o sută de bucăți.
- Băiatule, bani să ai și tu acolo, ai? Mă mir că nu ai cerut, să ai în buzunar când ai fost la recepție, 3-4 milioane.
- La ce mi-ar fi trebuit?
- Păi nu știi bancul cu Ițic care a cerut bani împrumut să aibă la o înmormântare? Când amicul căruia i-a cerut banii a cerut explicații el a spus că ar trebui să țină un discurs și....altfel vorbește un om când are un ban în buzunar.
- Chiar ai dreptate. Să vorbesc cu Simona la CAR să iau un împrumut. Ar fi bine să iau cam cât ar fi cam o mie de euro...
- Pentru asta ai avea nevoie să ai fond de vreo 333 euro adică vreo 1500 de lei, ai?
- Uită-te și tu în carnet.
Ea a căutat carnetul, a răsfoit filele și a conchis că dacă mă girează ea și am noroc să-mi dea împrumutul repede, am șanse.
- Lumea a venit din concedii, încă nu a început să pună conserve pentru iarnă așa că ar fi posibil.
Am dat telefon Simonei de la CAR și am aranjat să mergem a doua zi la Buftea.
Teodora, stând pe gânduri, m-a privit cu ochii aceia blânzi cu care privești un copil care are de spus că a luat o notă proastă și este încurcat.
- Băiatule, hai să vedem ce bagaje iei cu tine. În primul rând ai aici 5 cutii, luate de fie-ta, cu despărțituri pe zile, pentru câte o săptămână, ca să nu uiți să îți iei doctoriile. Am să-ți scriu pe ele cu marker permanent săptămânile și tu trebuie doar să deschizi cutia, să vezi primul compartiment gol, să-l deschizi și să le înghiți ca un gâscan. Am să-ți pun 5 chiloți și 5 maieuri și să faci bine să le speli pe la hoteluri. Vezi că ai aici o punguță cu cârlige de rufe. Ciorapi și batiste am pregătit câte 10. Slavă Domnului că nu mai fumezi. Deodorant, aparat de ras, un după ras, unghieră...
- Nu-mi da unghieră și nici forfecuță că mă dau înapoi la control.
- De ce ești așa panicat? Astea o să le ai în bagajul de la cală. Așa! Ai să-ți iei costumul pe care ți l-am periat, 4 cămăși dintre care 2 albe și două colorate, 3 cravate. Știi pe unde o să umblați?
- Nu știu dar sper că la marele Zid, la Marele baraj al celor trei guri, la Orașul interzis, ar fi aiurea să nu ne ducă. Ar fi ca și când ajungi la București și nu vezi Casa Republicii.
- Atunci îți pun o pereche de pantofi, două perechi de adidași, două treninguri și vreo 8-9 tricouri. Cum o fi vremmea acum , la Beijing?
- Păi dacă este pe lat 39,9 adică paralela de 39 de grade înseamnă că este mai la sud ca Bucureștiul și ceva mai la nord decât Grecia, așa că nu poate să fe frig.
- Să nu uit să-ți pun două șepcuțe, și coaja aia de ceapă pentru ploaie, sau vrei o umbrelă?
- Cred că glumești, cu umbrela. Þigan cu umbrelă ai văzut?
- Nici cimitir al țiganilor nu am văzut...
- Asta înseamnă că suntem nemuritori.
După câteva secunde în care am gândit la obârșii am reluat:
- Dacă suntem sănătoși și vom avea cu ce, la anul ar fi frumos să mergem în India, la originile neamului meu.
- Nici să nu te gândești1 Eu în India nu calc. Dacă ei consideră femeia că e un obiect și nu îi acordă nici cel mai mic respect, dacă legile lor nu pedepsesc criminalii de femei și violatorii, te rog să mă crezi că nu am curajul să merg acolo. Dar nu mă mai tulbura tu pe mine. Va trebui să iei aparatul de fotografiat, sursa de încărcare, să înveți să descarci fotografii și să iei și cablurile de date. Va trebui să îți iei telefonul....dar la ce să-ți trebuiască? Vorbim pe skype oride câte ori ai acces la internet. Să-ți iei laptopu-ul, și ce este mai important sculele alea care le-ai primit de la Ishi.
-Ishi? Aha! Japonezul ăla buimac pe care l-am găzduit în apartamentul din Drumul Taberei. Ce intrigat era că în România orezul este mult mai ieftin decât în Japonia. Mai ști ce mânca? Numai orez cu tot felul de sosuri de soia și de alte plante.
- Hai că te-a plăcut, mai ales după ce l-ai învățat că în România ar trebui să fie mai puțin încrezător, că este posibil să fie prădat, că nu este bine să creadă tot ce i se spune.
- Da! Dar la început a fost sceptic până când a încercat unul să-i smulgă din mână unul din calculatoarele de care nu se despărțea niciodată.
- Da, dar ai văzut cu câtă dragoste ți le-a oferit? Mare noroc ai! Mai pune mâna pe franceză să poți să comunici cu chinezii.
Unul dintre cele două calculatoare, destul de mic ca dimensiune, oferea posibilitatea de a fi tradus un text din sau în franeză, chineză, coreană, japoneză. După ce tastai în limba pe care o stăpâneai, apăsând pe o tastă cu steagul țării în care doreai traducerea, textul tradus apărea pe ecran. Al doilea calculator era un fel de ghid de conversație în care selectai zona de interes, la teatru, la gară, în aeroport, etc. și ți se afișau, traduse, expresii tip, de genul: doresc să merg la, sau cât costă..., sau cum ajung la....
- Tu mai ști unde sunt alimentatoarele lor? Va trebui să le verific dacă mai funcționează, să le duc să le mai lcurețe.
- Nu, nu! Ce merge nu modifica! Nu le duce nicăieri că poate ți le strică sau le pierd ăia.
- Sunt atât de multe lucruri de luat de parcă m-aș muta!
Teodora, zâmbind șăgalnic mă întreabă:
- Mai ști când plecau fetele în tabără? Tot așa aveam emoții și atunci. Chiar îmi place să vă pregătesc de plecare. -apoi după câteva secunde- să-ți fac și inventar la valiză cum le făceam lor?
- Mai ai timp să-mi brodezi numele sau măcar inițialele pe chiloți și maieuri.
- Și pe batiste! Ce, mă, te-ai supărat? Lasă asta acum dar constat că nu am o valiză ca lumea pentru tine. Pe aici prin țară umblam și noi cu genți de sport dar va trebui să cumpărăm o valiză din cele deștepte, cu mâner lung și rotițe, că ești bătrân, bolnav, obosit și pensionar peste toate cele.
- Teodora, mâine va trebui să merg să-mi iau pașaportul și să văd cum fac ăștia cu biletele de avion. Sper că nu fac nasoale să le cumpărăm pe banii noștri că ni le decontează ei.
- Dacă fac ei chestia asta vei renunța. Până îți dă banii de la CAR vor trece câteva zile și...
- Lasă, mama! Trăim și vedem.
- Ei, pune mâna și fă-ți lista cu ce ai de făcut că timpul zboară. Ai: pașaportul, verificat calculatoare, cumpărat valiză, evenual niște adidași noi...Ehe! Ai multe de făcut.
Hai la culcare că te trezești cu noaptea în cap!
Nu puteam să adorm. Mă gândeam că nu am tras toată țuica, că aș fi vrut să cumpăr niște struguri să mai fac niște vin, că mai trebuia să facem zacuscă, să....