sunt răpite o dată pe anotimp și o dată între mușcături
ca niște propoziții pe jumătate vii
sau femei culese de la începutul pubertății
în fond toată spaima mea de trepte s-a sfârșit după primul etaj
a dispărut la vreo douăzeci de ani distanță
ca un film de o singură propoziție

cu buzele legate până la surzenie personajele din noi au încetat să moară
și au încetat să trăiască
unele lângă altele ca niște șiruri prost decapitate de un ceasornicar profesionist
și cu toate astea cele mai profunde gemete se aud de la sfârșitul unei iubite
de toate vârstele

mâna dreaptă atârnă în toată litera piciorului drept
și nu a scăpat nimeni de asediul grupelor sangvine
pentru că necunoscute sunt doar o parte a iubirilor mele
știu că știi că știu ce știu în partea dreaptă unde nu bate nicio constantă
astea aparțin de regulă asfaltului
unde se duc toate morțile din circulație și unele femei de colț serios
unde literele sunt smulse din gură cu forța unui singur genunchi
și absolut totul se clatină de inimi zilnice
și de frigul de sub gingiile ferestrei ucise în bătaia
vântului
aici nimeni nu e stăpân în picioarele celuilalt
pentru că nimeni nu a reușit să împlinească un nume întreg de femeie
nici măcar un ochi de sticlă
doar numere îmbrăcate în haine de ieșire și seri de o mie de femei
pe secundă

cam așa se toarnă un lung metraj în ziua de azi când băncile au îmbătrânit
de parcuri
și de noi