Mă întreb degeaba, din reflex,
De ce omoru-i de doi bani;
Se pedepsind vreo șapte ani
În țara mea... pământ perplex?

Că-n timp ce hoții-s în conex
La vârf de neam; prin dregători
Se leagă la dosar cu sfori!!!...
Nu cu cătușe! Nu-i perplex?

De arăt cu degetul convex
Eu ”hoț”, scârbit de judecată;
Că ou, ce am pe-un an, nu-i vacă...
Și-a mea-i găina! Nu-i perplex?

Dar totu-i bine, în scris Codex,
Că toți ce ”pot” sunt imuabili,
De neclintit; ba conți contabili,
Ba romi, rege, împărat perplex?...


Primarii îs primii la anex
De tot ce-n timpuri nu visau;
Că azi nu-i ”Sfat”, e un bau-bau
”Popular”... Democrat, perplex!

Tot dau în gropi, sau urc apex
Pe neaoșe căi ca-n savane;
Că și bordura-i milioane...
Aici, cu asfalt căscat perplex!

Mă pierd de proști fără complex
Parlamentând, mulți, șase sute...
Și alți de-ai mei, de școli prea multe,
Stau toți cruciș, tâmpiți perplex!

Cu amenzi din neavut, latex
Mi se întinde pielea goală...
Și hoți din pușcării, ce-s școală,
Ies tot bogați! Că-i văd! Perplex!

Viața-i divertisment, doar sex
Cu trei de ”X” mânjind ecrane;
Nuvele tele, nu romane,
La burta goală... Ce perplex!

De limbă nu mai zic, de ”dex”,
Că ”alfa”, bete” azi sunt rare;
Ceva grecesc, de prin fanare...
Deci scris și vorbă îs prea... perplex!?!

Iar dacă încerc la ziar telex
-Să mă plâng lui de nedreptate-
N-aude nimeni; surditate
E laitmotiv, motiv perplex!

Nici scară nu-i după cortex,
Că nu sunt trepte de valori;
La vârf stând cei cu capu-n nori,
Întunecați pân’ la perplex!

Mi-e mintea în două, un duplex;
C-o parte-i vis, primit minciună,
Cât ochii îi țin închiși... Ca lună;
Ce-i văd doar nevăzut, perplex.

Oi fi eu singurul index
Cu țară... neam, un individ,
Sau trași în piept, toți apatrid,
Ne-au dat-o gol? Un tun per... plex?!

Mi-e țara toată un circum... flex,
Adică un fel de circ; c-o droaie
Ce fac orice, ce cap nu-i taie...
Tăind de la toți, lor... Perplex!
18.09.2013