agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-09-22 | |
Eu sunt poetul inimilor frânte,
În inimă rămân și nu în minte, Ies noaptea prefăcut în rază Și liniștea mă-nduioșează. Ascult în șoaptă mii de stele Și mă desfăț pe cer cu ele. Dar câte una mai vădană, Îmi varsă razele-n coroană. Pe versul meu tăcut, duios, Îmi face curte-ncet, sfios, Cu raza sa cam indecentă, De mine-un pic cam dependentă. Mă cam orbește-a ei lumină De stea deșteaptă, gospodină. Dar eu îi spun să stea cuminte, Să facă noaptea un duș fierbinte. Eu sunt aici să simt fiorul, Să ard durerea, s-alin dorul Și tânguitul stins de fată, Ce mângâierea mea așteaptă. Și pot intra în orice vis, Nimic nu-mi poate sta închis, Și pot cu versul să dau leac, De-o fi bogat, de-o fi sărac. Câte o fată de-i prea tristă, Îi pun pe inimă-o batistă, Udată-n lacrime de lună Și în durerea ei străbună. Și o așez cu capu-n poală, O legăn să o scap de boală, Îi curăț rana ei de sânge, Durerea pe acolo-i curge. Apoi să o sărut pe gură, Să scape de păcat și ură, Ca platoșă îi pun un vers Ce va rămâne-n veci neșters. Eu sunt iubire, sunt descântec, Eu intru-n vis și nu în pântec, Eu sunt poetul inimilor frânte, În inimă rămân printre cuvinte.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate