Închideți-mă într-o închisoare.
Încercați să mă legați
de mâini și de picioare,
nu mai plâng,
nu mă mai doare!

În lumea asta mare
plină de aroganță, ignoranță,
fără pic de conștiință,

și plină de păcate,
nu mă declar învinsă?
Drumul Golgotei,
e numai dragoste curată!!!

Aceasta nu e o înfrângere…
Este doar o lovitură,
dată sub centură…
O lovitură pe care e și firesc,
ca orice luptă să o presupună.

Pe locul cel mai înalt
stă o cunună;
nici pe vreo piatră,
nici pe vreo buturugă!

Vă aștept cu mare nerăbdare,
în Atmosfera Divină,
în slava lui Dumnezeu.
Fiindcă tot ce e lumesc
toate, aici, se sfârșesc
și toți, spre slava Sa o să vină!

Atunci, veți plânge,
și veți bate-n poartă,
strigând cu lacrimi:
„Hai… deschide-ne odată!...”

Atunci veți plânge-n locul meu!
Vă veți aminti, mereu,
cât de mult am plâns eu!
și cât mi-a fost de greu!
Că n-ați crezut CHEMAREA Sfântă,
Venită de la Bunul Dumnezeu!
Elis. Branoiu.

Scrisă în autocar. (27- Aug.- 2013).
In pelerinaj spre Mănăstirea Prislop, Arsenie Boca, ispita nu a întârziat să vină!