Tema: " Ironii de toamnă "

Pastel de toamnă

Se lasă, ca plăcinta, pe măgură o ceață,
În timp ce intră-n satul din vale, deșirat,
Precum susținătorii ce vin c-un candidat,
O turmă de mioare cu un măgar în față…

Ciobanul, mai la urmă, cu mersul crăcănat,
Ascultă-n căști, flegmatic, o horă săltăreață,
Privind cu jind cum trece pe-alături o fâșneață,
Iar în chimir îi sună mobilul, repetat…

Coboară-ncet cortegiul, pășind în mod solemn
Pe drumul dintre munții acoperiți de cioate,
Iar baciul, mut în fața pădurii defrișate,
Deodată parcă simte prin vine un îndemn
Să cânte iar o doină, dar azi nu se mai poate,
Căci nici să-ți faci un fluier, nu mai găsești vreun lemn…

Autumnală

Se duc pe rând cocorii, spre alte zări senine,
Prin vechile licee elevii dau năvală,
Împinși din spate aprig de-o sete culturală
Ce nu se mai oprește, iar pub-urile-s pline…

Din nou e abundentă recolta anuală
Sunt fructe și legume grămezi, în magazine,
Aduse-n permanență din țările străine,
Cu tir-uri și vapoare, și puse-n câte-o hală…

Mulțimea o s-o ducă din ce în ce mai bine
Și, în euforia aproape generală,
Produsă de-o prognoză mai bună, mondială,
Ce vede-o relansare la orizont, în fine,
O să-ngițim iar bere și mici dar și prosteală,
Desigur, dacă prindem și toamna care vine.

Temă liberă

Festival pe litoral

E festival la mare, cu artiste
Cu măști venețiene, majorete,
Cu care alegorice, starlete
Doar în bikini și cu folcloriste.

Neptun, un zeu cu barbă și cu plete,
Prins între-atâtea grații hedoniste,
Se străduie din greu să mai reziste,
Turnându-și bere pe gâtlej, cu sete.

Iar voia bună rareori o curmă,
Ca un cioban ce stă, proptindu-și bota,
Și cugetă acum, pierdut de turmă,
Un marinar ce-agită iar marota
De-a întreba neobosit, la urmă,
Pe orișicine trece: “ Unde-i flota ? “

La restaurant

Ieri am sărit în aer ca vulcanii
Nervoși că sunt mai mici ca Everestul
Și doritori să scape din arestul
În care-au fost siliți să stea cu anii…

Deși sunt calm, văzându-l pe funestul
Ce se comportă și el ca profanii
Ce calcă în picioare – bădăranii ! –
Rigoarea care-i trage-n jos ca lestul,

Mi-am îndreptat ca un blestem protestul
Spre parazitul îngrășat din danii,
I-am dedicat vreo două, trei grijanii,
Cu nota-n mână, și văzându-mi gestul
Scrobitul chelner, demn, scoțându-și banii,
Șopti: “ Iar am uitat să vă dau restul! “