mă întreb unde m-aș ascunde
dacă aș fugi de oricine sau orice altceva
mi-aș găsi un loc în univers unde nu există gheare
care să te sfâșie pe interior
unde corpul îmi amorțește atunci când
îți așezi cuvintele ca un munte peste el
unde nu mai găsesc nicio cărare
ca să mă cațăr până în vârf
și să te întâlnesc reproșându-mi ceva

dacă m-aș ascunde aș cădea la vale
iar tu ai fi un copac și ți-ai întinde crengile
ca să mă prinzi
dar tu nu ești o plantă
tu ești o problemă
si nici măcar nu ești momentan
sau vreodată prea curând aici

acum ești lichid
și mi te-ai scurs prin lobul temporal
printre sentimente și amintiri
unde am muzică teamă imagini și pe tine
alături de întrebări nenumărate
printre care
cum este posibil să îmi amorțească piciorul
daca țin un calculator cinci minute peste el?
același picior pe care au stat lobul tău occidental,
parietal, occipital, frontal atâtea ore și nu a amorțit...