ți-ai luat cărțile și soarele din casa mea
ți-ai luat și mobila suedeză și m-ai lăsat doar cu cea moștenită
m-ai lăsat cu dinții goi
cu golu n suflet
cu golu n gură
cu nimic în gură
mă mestec doar pe mine
pentru prima oară când nu ești
simt adevărul tău mai aproape
simt că poeziile mele sunt ascunziș
tu
ți-ai luat adevărul și magneții de pe frigider
pe care i-ai pus odată la comun
lehamitea grunge îmi umple casa de realitate crudă
îndoiala de Dumnezeu mă trezește din reveria roz
pe care mi-am dorit-o părăsindu-te pe jumătate
fără tine, îmi amintesc de tine
îmi amintesc cine am fost cu tine
îmi amintesc cât de lucid am fost cu tine
îmi amintesc cât de mișto am fost cu tine
îmi amintesc de tine
gol gol gol pereți goi bibliotecă goală
baie goală cadă goală apă goală apă caldă
goală
fără tine înțeleg brusc poezia asta modernistă
fără punctuație fără majusculă la început de rând
fără tine înțeleg brusc generația grunge
care ne-a stricat petrecerea la începutul lui 90
tu mă anulezi prin definiție și de asta te iubesc
tu ești frumosul neîncrederii care îl proclamă retard pe frumosul romantic
te mai iubesc și pentru că ești frumoasă
erai legitimația mea de intrare în ceea ce e drept
tu legitimai ceea ce e bine
iar eu înțeleg brusc de ce romanticul este câh
poeziile mele sunt câh
iar eu
... .