Urăsc noembrie, mai ales când vine atât de devreme
Nici nu am apucat să treacă vara
Dar nu poți învăța anul să îmbătrânească
În ritmul în care ai vrea să întinerești
Așa că rămâi pe muchia ferestrei
Să guști stropii de ploaie mult prea groși
Ce-ncearcă să curgă.

Ne-au promis încălzire globală
Dar iată-ne în răcire graduală
Și nu mai pot decât să vorbesc fără sens
Și să mă uit stupefiat în calendarul care îmi repetă
Că încă e vară.